Propolis

Propolisul vine de la cuvintele grecesti pro=pentru si polis=cetate si ar putea fi tradus  liber ca un complex de substante destinat pregatirii cuibului, mai ales in vederea iernarii. Albinele il recolteaza de pe
diferite plante (cires, visin, plop, brad, molid, etc) si il aduc sub forma de incarcatura in cuib. Cu ajutorul propolisului
albinele acopera crapaturile stupilor si inconjoara cadavrele daunatorilor pe care ii rapun. A atras atentia in mod deosebit faptul ca un daunator ca soarecele de exemplu omorat de albine, dupa ce a fost acoperit de propolis, procesele de putrefactie care trebuia sa aiba loc in el au fost oprite si cadavrul a fost astfel mumificat. De aceea s-a analizat compozitia chimica a acestui produs si s-a constatat ca este bogat in rasini vegetale, uleiuri eterice, substante ceroase care in ansamblu ii imprima printre altele si proprietati antibiotice.
Propolisul este o substanta de culoare bruna-deschis, cu nuante pana la brun-inchis si uneori cu reflexe verzui, putin solubil in apa dar perfect solubil in eter si alcool.
Punctul sau de topire este de 60-70 de grade Celsius, la temperatura din interiorul stupului este maleabil, iar la temperatura mediului ambiant devine casant. De la o familie de albine, in conditiile tarii noastre, se pot recolta peste 100 g propolis, care se pastreaza in vase inchise pana la extragerea principiilor activi.
In trecut a fost folosit mult la lustruirea mobilei si in special a viorilor.
Astazi are o gama larga de aplicare in terapeutica medicala si in special in bolile de piele, in boli chirurgicale, dentistica, etc. Se poate folosi sub forma de extract alcoolic sau sub forma de unguente.